Proceduri și tratamente dermatologice

Dermatita atopica reprezintă totalitatea manifestărilor cutanate (leziuni eritematoase, pruriginoase acoperite de vezicule, eroziuni, cruste)  care apar la persoanele care au  predispoziţie  genetică să dezvolte afecţiuni atopice precum astmul bronşic şi rinita alergică.

Factorii determinanţi ai  dermatitei atopice sunt genetici şi imunologici. Predispoziţia genetică este definitorie, astfel încât la 70% dintre persoanele cu dermatită atopică s-au constatat antecedente familiale atopice.

În funcție de vârsta pacientului și distribuția leziunilor, sunt descrise 4 faze clinice: dermatita atopică a sugarului şi copilului mic (< 2 ani), dermatita atopica a copilului (> 2 ani), dermatita atopică a adultului şi lichenul simplex cronic (neurodermita circumscrisă).

Debutul dermatitei atopice are loc în copilarie în 60% dintre cazuri, numărul bolnavilor crescând de 2-3 ori în ultimii 20 de ani.

Cauzele implicate în această afecţiune pot fi poluarea atmosferei, alergenii din domicilii (acarieni, câini, pisici), tabagismul mamelor, aditivii alimentari chimici, unele alimente (arahide, crustacee, fructe exotice).

Măsurile generale sunt reprezentate de:

  • evitarea temperaturilor extreme;
  • evitarea expunerii la substanțe chimice iritante;
  • evitarea alimentelor alergizante;
  • evitarea agresiunilor asupra tegumentelor prin folosirea săpunurilor și detergentilor;
  • evitarea îmbrăcăminţii din lână, fibre sintetice.

Tratamentul farmacologic include:

  • antihistaminice, corticosteroizi sistemici pentru formele severe;
  • dermatocorticoizi și imunomodulatori topici;
  • antibioterapie în cazul  suprainfecțiilor cutanate.

Ca şi tratament adjuvant, se poate apela la probiotice, antagoniști de leucotriene, psihoterapie, climatoterapie montană.

Hiperpigmentarea cutanata sau melasma este o afecțiune cutanată caracterizată prin colorația maronie a pielii, determinată de o infiltrație anormală cu pigment a stratului bazal al epidermului sau a dermului. Această afecțiune se datorează unei hipersecreții anormale de melanină sau localizarea anormală a acesteia.

Hiperpigmentarea cutanata rezultă cel mai frecvent în urma expunerii repetate și prelungite la razele ultraviolete, în absența măsurilor de fotoprotecție, după vârsta de 30-35 ani. Poate fi de asemenea rezultatul unor boli metabolice, endocrine, neoplazice şi inflamatorii, intoxicaţiilor  cu substanţe chimice, tratamentului cu anumite medicamente, defectelor genetice, arsurilor termice, radiaţilor ionizante.

Efelidele (pistruii) sunt o formă de hiperpigmentare localizată, condiționată de expunerea la soare, care apar mai ales la persoanele cu un ten deschis, în special în copilărie, pe față, membre superioare și torace.

O formă specifică de hiperpigmentare se întâlnește în sarcină. Masca de sarcină sau cloasma se manifestă prin hiperpigmentarea cutanată ce afectează în special regiunea periorală, obrajii și fruntea.

O serie de afecțiuni cutanate inflamatorii, cum ar fi acneea, dermatita atopică sau psoriazisul, precum și traumatismele locale repetate, pot fi succedate de o hiperpigmentare reziduală, în special pe un fond genetic predispozant.

Hiperpigmentarea cutanată poate fi semn al unor afecțiuni patologice precum boala Addison (hipersecreție de glucocorticoizi cu hiperpigmentare atât pe zone expuse la soare cât și neexpuse), porfiria cutanată (hiperpigmentare generalizată și fragilitate cutanată) sau sclerodermia (hiperpigmentare localizată , ingroșare tegumentară).

Stabilirea diagnosticului şi tratamentul melasmei

Lampa Wood, determinarea electroliţilor şi a cortizolului seric,  a porfirinelor și melaninei urinare, precum şi biopsia cutanată sunt principalele investigaţii  necesare depistării pigmentului melanic precum şi a cauzei subiacente. Descoperirea unor leziuni pigmentare suspecte orientează pacientul spre un examen dermatoscopic adițional.

În urma stabilirii tipului de pigmentare şi a vechimii afecţiunii, medicul specialist poate recomanda efectuarea peeling-urilor de diferite concentratii,precum si utilizarea timp de câteva luni a cremelor depigmentante (hidroquinona, acid azelaic, acid kojic, acid glicolic, retinoizi topici sau vitamina C).

Acest tratament trebuie însoţit de o hidratare corespunzătoare a pielii şi de aplicarea obligatorie a  cremei cu SPF 50+.

Rozaceea este o afecțiune dermatologică cronică cu dispozitie centrofaciala ce se manifestă  prin apariția unor leziuni eritematoase, însoțite de erupții papulo-pustuloase, telangiectazii si flush-uri (bufeuri vasomotorii).

Ca si factori etiopatogenici au fost implicate anomaliile de vascularizatie, tulburarile digestive, factorii  imunologici, demodex folliculorum si Helicobacter pylori, rozaceea afectand preponderent persoanele cu pielea deschisă la culoare (fototipurile I si II), de sex feminin (intre 30-50 de ani), însă prezintă manifestări mai agresive la sexul masculin. Afecțiunea debutează  prin aparitia unui eritem însoțit de senzatia de înțepătura și căldură (flush) la nivelul fruntii, obrajilor, nasului și bărbiei. Succesiunea episoadelor creste progresiv  în frecvență și intensitate, până se ajunge la o permanentizare a simptomatologiei.

Cuperoza poate fi indusă si agravata de consumul de alcool, alimentele condimentate, stresul emoțional și căldura.

Rozaceea este clasificata in 4 stadii:

  • stadiul I-eritemato-telangiectazic(cuperoza);
  • stadiul II-papulo-pustulos;stadiul III-fibroza-rinofima;
  • stadiul IV-ocular(cuperoza oculara).

In tratarea rozaceei este foarte importanta  investigarea amănunțită a pacientului, in scopul identificarii si indepartarii factorilor declanșatori și favorizanți ai bolii. În funcție de stadiul afecțiunii, medicul specialist va opta pentru tratamentele medicamentoase generale și topice (locale) potrivite.

Alopecia (caderea parului) este o condiție medicală manifestată prin absenţa firelor de păr, fie doar la nivelul pielii capului, fie pe întreaga suprafaţă a corpului.

Cele mai cunoscute tipuri de alopecie sunt cea difuză câştigată non-androgenetică, alopecia androgenetică, alopecia areată (pelada) şi alopecia cicatricială. Alopecia difuză câştigată non-androgenetică reprezintă rărirea podoabei capilare determinată de căderea difuză a firelor de păr ce apare postpartum, postabortum, în urma agresiunilor cosmetice sau a stresului puternic. Alopecia androgenetică (calvitia hipocratica) este facilitată de hormonii androgeni pe fondul genetic predispozant, iar în alopecia areată sunt implicaţi factori imunologici, bolile endocrine, bolile dermatologice, factorul genetic şi factorul psihic. Alopeciia cicatricială reprezintă pierderea părului în urma unor procese patologice ce distrug foliculul pilo-sebaceu şi lasă cicatrici.

După stabilirea diagnosticului definitiv, medicul specialist poate opta pentru diferite tipuri de tratament în acord cu dorințele pacientului: vasodilatatoare locale în soluție aplicate topic sau cu ajutorul tehnicii de mezoterapie, injectări intralezionale de corticosteroizi, antiandrogeni sistemici, terapia cu plasmă proprie, transplant de păr.

Pacientul este de asemenea sfătuit să folosească produse adecvate de îngrijire a părului, să evite agresarea mecanică sau chimică a scalpului, firului de par şi să urmeze o dietă bogată în zinc, fier, seleniu, biotină.

Eczema sau dermatita este o afectiune pruriginoasa caracterizata prin eritem, veziculatie, zemuire, crustificare, descuamare si uneori lichenificare.

Eczemele pot fi clasificate in:

  • Eczeme exogene (dermatita prin iritatie-dermatita ortoergica), eczema de contact(alergica), eczema de contact pe cale simetrica;
  • Eczeme mixte (exo/endogene)-eczema numulara, eczema dishidrozica, eczema microbiana, eczema fisurara, eczema de staza, dermatita seboreica;
  • Eczema constitutionala (dermatita atopica).

Dermatita prin iritatie (dermatita ortoergica)

Este frecvent intalnita, predominand cea profesionala (chimica).

In functie de agentul iritant, concentratia acestuia si durata contactului substantei pe piele manifestarile clinice vor fi diferite.

Dermatita de contact (alergica)

Este datorata hipersensibilitatii mediate celular (reactie de tip IV), favorizata de umiditate, temperatura, vant, transpiratia excesiva, nerespectarea regimului de igiena.

Sensibilizarea se poate produce la cromati, nichel, cobalt, cauciuc, mase plastice, medicamente, detergenti, unele legume (morcov, ceapa, usturoi, rosii), fructe (lamai, portocale), produse cosmetice.

Dermatita de contact pe cale sistemica

Este determinata de aparitia leziunilor dupa introducerea pe cale sistemica (orala, transcutana, intramusculara, intravenoasa) a unor alergene (Ex.Penicilina, Neomicina,Terbinafina, Ketoprofen, Heparina,etc)

Eczema numulara

Se considera ca si cauze determinante infectiile microbiene (stafilococi), traumatismele (fizice sau chimice), medicamentele, etc.

Dishidroza si eczema dishidrozica

Printre factorii declansatori se numara tulburarile de secretie sudorala, stresul, alergiile medicamentoase, etc.

Eczema fisurara

Aceasta afectiune mai este cunoscuta si sub denumirile de eczema craquele, asteatozica sau winter.

Localizarea de electie a leziunilor este fata anterioara a gambelor, afecteaza varstnicii si apare frecvent pe perioada iernii.

Dermatita seboreica

Este o afectiune eritemato-scuamoasa care poate fi determinata de pityrosporum ovale, factorii hormonali, stres si/sau predispozitia genetica.

Tratamentul eczemelor consta in functie de forma si clasificarea in administrarea de antihistaminice, dermatocorticoizi, keratolitice, antibioterapie in cazul infectarii leziunilor, fototerapia, climatoterapia si psihoterapia.

 

Psoriazisul este o dermatoză cronică inflamatorie care poate apărea la orice vârstă şi poate afecta atât bărbaţii cât şi femeile.

Factorii care intervin în declanşarea şi agravarea acestei afecţiuni pot fi predispoziţia genetică (20-40% din cazuri), infecţiile bacteriene, infecţia cu Pytirosporum ovale, infecţiile virale, medicamentele (sărurile de litiu, beta blocantele, AINS, tetraciclinele, amiodarona, digoxin, etc), traumatismele, factorii psihogeni (stres-ul, şocurile emoţionale), alcoolul şi fumatul.

Psoriazisul vulgar

Reprezintă 2/3 din cazurile de psoriazis şi se manifestă clinic prin apariţia de plăci eritematoase acoperite de scuamă albă-sidefie, pluristratificată care se detaşează uşor.

În funcţie de localizare s-au evidenţiat:

  • psoriazisul pielii capului
  • psoriazisul feţei
  • psoriazisul pliurilor (psoriazis inversat)
  • psoriazisul palmo-plantar
  • psoriazisul mucoaselor

Dupa forma şi dimensiunea leziunilor s-au descris:

  • psoriazis punctat (leziuni scuamoase, milimetrice)
  • psoriazis folicular (papule foliculare eritemato-scuamoase, cu diametrul 2-4 mm)
  • psoriazis în picătură (gutat) – precedat de episod infecţios sau vaccinare
  • psoriazis nevoid
  • psoriazis numular
  • psoriazis figurat
  • psoriazis în placi şi placarde
  • psoriazis universal

Psoriazisul eritrodermic

Bolnavii prezintă stare generală alterată, este febril, prezintă prurit generalizat şi intens şi descuamare masivă. Riscul este de deshidratare, infecţii şi decompensări vasculare.

Psoriazisul artropatic (artrita psoriazică)

Reprezintă 5-7% din cazurile de psoriazis. Este mai frecvent întâlnită la grupul de vârstă cuprins între  36-45 de ani.

Tipurile de psoriazis artropatic

  • oligoartrita asimetrică
  • atingeri interfalangiene distale dominante
  • psoriazis artropatic de tip mutilant
  • poliartrită simetrică seronegativă
  • forma axială (spondilită/sacroiliită)
  • formă cu afectare rahidiană izolată
  • forma mixtă, periferică şi axială

Tratamentul psoriazisului

Tratamentul va fi adaptat formei bolii, duratei de evoluţie şi vârstei bolnavului.

Se vor urmări înlăturarea factorilor declanşatori sau agravanţi, reechilibrarea psihică a bolnavului (psihoterapia), precum şi adoptarea unui regim hipocaloric şi/sau hipoglucidic.

Tratamentul local (topic) constă în administrarea de Keratolitice, cignolin, gudroane, dermatocorticoizi, derivaţi de vitamina D3, inhibitori de calcineurină.

Tratamentul sistemic constă în administrarea de Methotrexat, Ciclosporină, Retinoizi, etc.

Tratamentul cu LASER Light (Amplification by Stimulated Emission of Radiation) reprezintă o amplificare a luminii de către emisia stimulată de radiaţii. Mai exact, este vorba despre radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă cuprinse între 100 nanometri şi 2 milimetri. În funcţie de intensitatea radiaţiilor LASER, variază atât efectele biologice, cât şi indicaţiile lor medicale, diagnostice sau terapeutice.

Doza şi frecvenţa tratamentului pot fi reglate în aşa fel încât să producă efectul dorit, si sunt stabilite de către medicul specialist. Chiar dacă durata este de câteva minute , efectul se simte chiar de la primele şedinte.

Astfel ,laserterapia presupune indepartarea ridurilor ,diminuarea porilor, atenuarea până la dispariţie a cicatricilor postacneice ,post-varicela ,post-traumatice precum şi îmbunătăţirea semnificativa a texturii pielii si indepartarea inesteticelor venectazii.

Tratamentul este ideal pentru oricine caută o opţiune terapeutică cu timp de recuperare cât mai redus pentru rezultate excelente, puternic vizibile şi rapide.

În perioada de recuperare, pielea poate arăta roşie şi edematiată ca după o arsură solară, aspectul ameliorându-se treptat în câteva zile, pe măsură ce pielea se vindecă.

 

Dermatoscopia (microscopia epiluminescentă) reprezintă metoda rapidă de diagnostic, non-invazivă, de o mare acuratețe, ce este utilizată pentru examinarea detaliilor structurale superficiale ale pielii.

Este o metodă folosită în diagnosticarea precoce a tumorilor de piele și în identificarea leziunilor pigmentare cutanate displazice, cu risc de transformare malignă.

O serie de factori pot duce la apariția unor noi leziuni tegumentare sau la modificarea unor leziuni cutanate preexistente, cum ar fi: expunerea prelungita și repetată la razele ultraviolete fara aplicarea cremelor cu factor de protectie UV cu SPF 50+, predispoziţia genetică, influențele hormonale.

Dermatoscopia permite vizualizarea și examinarea tuturor leziunilor pigmentare, care pot fi evaluate și diagnosticate astfel:

  • leziuni benigne (fără risc de transformare tumorală);
  • leziuni atipice/displazice (cu potențial risc de transformare tumorală, leziuni precursoare tumorale);
  • leziuni maligne (diverse tipuri de tumori de piele ).

În urma examenului dermatoscopic, medicul specialist realizează o hartă a tuturor leziunilor pigmentare, ce va fi completată în decursul a fiecărui control medical ce se recomandă a fi efectuat la un interval de 6 luni.

În urma identificării unui nev potențial displazic sau malign, medicul specialist va recomanda pacientului excizia leziunii și examenul histopatologic, indispensabil pentru diagnosticul de certitudine.

Această metodă oferă posibilitatea identificării unor leziuni precanceroase, a unor tumori în stadii incipiente, a efectuării diagnosticului diferențial între diferitele tipuri de tumori cutanate.

Evaluarea dermatoscopică este recomandată în următoarele situații:

  • persoanelor cu pielea deschisă la culoare, cu părul blond şi ochi albaştri şi care prezintă numeroşi nevi sau pete solare;
  • persoanelor cu nevi displazici;
  • persoanelor cu istoric personal sau familial de melanom malign;
  • persoanele care practică expunerea îndelungată și periodică la raze ultraviolete, care nu au folosit creme fotoprotectoare şi care în mod frecvent au suferit arsuri solare;
  • în cazul nevilor (alunițelor) care și-au modificat culoarea, forma, dimensiunea, textura şi care au  avut o creştere rapidă (în câteva săptămâni- luni) sau care au fost traumatizaţi.

Acneea este o dermatoza intalnita la aproximativ 80% dintre adolescenti , reprezentand principala manifestare clinica a sindromului seboreic.Aceasta afectiune poate avea un rasunet psihosocial foarte puternic ,ducand chiar si la anxietate si depresie.

Printre factorii favorizanti ai acestei afectiuni pot fi incriminati predispozitia genetica , cresterea secretiei sebacee , keratinizarea anormala a canalului excretor al glandelor sebacee , factorii hormonali ,factorii imunologici ,precum si stresul ,medicamentele ,produsele cosmetice ,alimentatia.

Principalele forme de acnee sunt urmatoarele:

  • Acnee vulgara (Acneea polimorfa juvenila);
  • Acnee conglobata;
  • Acnee fulminans;
  • Acnee profesionala;
  • Acnee neonatala;
  • Acnee infantila.
  • Acnee mecanica.

Tinandu-se cont de severitatea bolii , raspunsul la tratament si gradul de tolerabilitate al fiecarui pacient , terapia va fi individualizata.

Cicatricile postacneice reprezinta rezultatul vindecarii defectuoase a leziunilor de acnee.

Se cunosc 5 tipuri de cicatrici

  • Ice Pick – depresiuni adanci de aproximativ 2 mm, de diametru mic ,localizate pe frunte ,pometi ,barbie
  • Boxcar – cicatrici verticale ,cu diametrul mai mare ,localizate pe frunte si obraji
  • Rolling – cicatrici cu aspect liniar
  • Cicatrici hipertrofice
  • Hiperpigmentarile postinflamatorii – reprezinta pete (macule) hiperpigmentare aparute in urma leziunilor de acnee.
  • Variante de tratament:

Peeling-ul chimic – reprezinta procedura prin care se aplica pe piele diversi acizi in concentratii variabile.Peeling-urile pot fi superficiale ,medii sau profunde ,iar alegerea lor se va face in functie de

DermaPen-ul – este un dispozitiv format din 12 microace care efectueaza numeroase microincizii cu rolul de stimulare a fibroblastilor ,astfel incat sa se formeze noi fibre de colagen si elastina

Roller dermatologic – este un dispozitiv cilindric format din 600 de ace foarte subtiri. Acesta va punctiona pielea in diferite directii ,stimuland astfel formarea unui tesut dermic mai uniform.

PRP (Platelet Rich Plasma) – Terapia Vampir prin care se injecteaza plasma autologa bogata in factori de crestere ,extrem de benefica in refacerea cutanata

Augmentarea cu filler – se folosesc substante de umplere (acid hialuronic)

IPL (intense pulsed light) este una dintre cele mai noi şi eficiente tehnologii în estetica medicală. Istoria a început să se scrie în urmă cu mulţi ani, atunci când a fost observată pentru prima dată acţiunea luminii puternice asupra firului de păr. Tehnologia a avansat însă extrem de mult, astfel că, în ziua de azi IPL-ul, işi găseşte utilitatea în multe probleme dermatologice.

Principiul de acţiune este asemanător cu cel al laserului - emiterea unui puls luminos foarte intens care este absorbit de diferite structuri ale pielii. Tehnica IPL permite selectarea anumitor lungimi de undă care acţionează specific pe diferite structuri. Lumina odată absorbită este transformată în căldură, determinand distrugerea rădăcinii firului de păr.

După efectuarea primului tratament cu IPL firele de păr vor fi eliminate în proporţie de aproximativ 60% din totalul acestora. Tratamentul se repetă până când sunt elimate în proporţie de 100%. Şedinţele sunt programate de obicei la 4 săptămâni, însă medicul specialist va stabili frecvenţa intervenţiilor în funcţie de fiecare pacient în parte.

Tehnologia IPL trateaza cu succes eritemul si telangiectaziile aparute in rozacee, ,melasma (hiperpigmentarea cutanata) ,poikilodermia Civatte ,lentiginele.

PROGRAMEAZĂ O

CONSULTAȚIE

We use cookies to give you the best experience.